Pe măsură ce data nașterii se apropie, emoțiile tale cresc. Ce simți înainte de naștere depinde de mulți factori. Cât de mare e burtica ta în trimestrul trei de sarcină și cât de mult te poți mișca, ce probleme sau complicații pot apărea, cât de implicat e partenerul tău sunt câteva dintre lucrurile care influențează starea ta de spirit și ce simți înainte de naștere. Stai liniștită, însă: mai nimic din ce simți înainte de naștere nu e diferit de emoțiile altor milioane de femei care au trăit aceste stări contradictorii în trimestrul trei de sarcină.
Schimbările de dispoziție
Sarcina este un punct de cotitură în viața unei femei. Este normal ca stările să te poarte într-un carusel emoțional și dispoziția să ți se schimbe. Unul dintre motivele care determină schimbările de dispoziție este modificarea nivelurilor de hormoni. În mod normal, estrogenul determină o stare de bine, dar poate declanșa și schimbări de dispoziție în sarcină. Iritabilitatea, tristețea, anxietatea, pot fi mai pregnante în anumite perioade ale sarcinii, pe măsură ce corpul primește noi infuzii de hormoni.
Teama
Este normal să simți teamă în perioada celor 9 luni și în special în trimestrul trei de sarcină, pe măsură ce nașterea se apropie. La începutul sarcinii, femeile se tem că vor suferi un avort sau că ceva din ce fac ele va afecta bebelușul. O altă teamă în sarcină a unei viitoare mame este legată de abilitatea ei de a fi un bun părinte. În trimestrul trei de sarcină, cea mai comună frică este cea de durerile din travaliu și nașterea propriu-zisă. Când visele în sarcină se duc mai degrabă spre coșmaruri, hiperventilezi, te trezești transpirată și tremuri, ai atacuri de panică și anxietate, plângi din orice, ai gânduri negre legate de naștere sau bebeluș, ai putea suferi de tokofobie – teama patologică de naștere. Se estimează că 6 din 100 de femei însărcinate sunt extrem de speriate de gândul că vor naște. Cercetători spun că teama extremă de naștere poate fi legată de poveștile traumatizante despre naștere auzite de la alte mame, teama de durere sau afecțiuni preexistente, precum anxietatea sau depresia.
Anxietatea
Teama și anxietatea sunt prietene bune. Frica de incertitudine și proiectarea celor mai pesimiste scenarii despre sarcină și naștere declanșează anxietate. Există o explicație biologică pentru care nivelul nostru de teamă și anxietate crește în timpul sarcinii: acesta este modul naturii de a se asigura că mama va face tot ce ține de ea pentru a asigura bebelușului un mediu sigur și pentru a-l proteja și după naștere. Paradoxal, anxietatea din timpul sarcinii se manifestă ulterior și la bebeluș. Un studiu din 2013 arata că bebelușii născuți de mame care au avut un nivel crescut de anxietate în timpul sarcinii au un răspuns imun mai scăzut la vaccinare până la vârsta de 6 luni, prin comparație cu bebelușii născuți de mame relaxate și care s-au bucurat de sarcina lor.
Lacrimile
Unele femei varsă râuri de lacrimi în primele săptămâni de sarcină, altele sunt mai sensibile în ultimul trimestru, în timp ce altele lăcrimează des pe tot parcursul sarcinii. Ce se întâmplă? Tot estrogenul și progesteronul sunt vinovați pentru lacrimile care nu se mai opresc în timpul sarcinii. Când episoadele de plâns durează foarte mult, când sunt însoțite de tristețe, sentimenul de gol, lipsă de sens sau temeri nejustiticate, lacrimile pot indica o depresie, o afecțiune des întâlnită în timpul sarcinii și după naștere. Se estimează că 80% dintre femei trec prin ”tristețea de sarcină” (baby blues), iar 20% dintre ele suferă de depresie postnatală, afecțiune care se agravează dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător.
Instinctul de cuib
Nu e doar o figură de stil. Instinctul de cuib este un sindrom real în timpul sarcinii, determinat de schimbările care au loc la nivelul creierului în sarcină. El este susținut de o creștere a estrogenului, care te face să te simți în puteri și plină de energie. Pe măsură ce nașterea se apropie, în trimestrul trei de sarcină, creierul se pregătește de venirea pe lume a bebelușului și te ajută să te adaptezi la noul statut de părinte făcându-te să asociezi bebelușul cu o imagine pozitivă. Instinctul de cuib te determină să pregătești în detaliu camera bebelușului, să organizezi petreceri pentru venirea pe lume a celui mic, să zugrăvești cu câteva săptămâni înainte de naștere sau să cumperi toate lucrușoarele pentru copii pe care le vezi prin vitrine. Unele viitoare mămici spun că în trimestrul trei de sarcină au simțit o nevoie imperioasă de a găti sau de a face curățenie – este doar o modalitate prin care creierul tău te pregătește să devii părinte și să te simți în controlul situației.
