Epiziotomia este o intervenție chirurgicală practicată în timpul nașterii vaginale, pentru a ușura expulzia bebelușului și a preveni rupturile de perineu. Unele studii realizate după anii ’90 au relevat că epiziotomia de rutină are mai multe dezavantaje decât beneficii. Iată când se impune epiziotomia și cum te poți recupera după această intervenție.
Incizia perineului (țesutul dintre vagin și anus) și a peretelui vaginal este efectuată în faza activă finală a travaliului (în expulzie), cu scopul de a lărgi deschiderea vulvei și a ușura nașterea bebelușului.
Cele mai multe dintre viitoarele mame asociază nașterea cu epiziotomia, dar această intervenție nu trebuie să fie una de rutină – avertizează Organizația Mondială a Sănătății.
Necesitatea efectuării unei epiziotomii trebuie analizată de la caz la caz, în funcție de situația medicală și procedura se face doar cu consimțământul mamei – recomandă specialiștii OMS. În cazul în care epiziotomia se impune, incizia medio-laterală este de preferat, incizia mediană fiind asociată cu un mai mare risc de rupturi la nivelul sfincterului anal.
În ce situații se recomandă epiziotomia
Epiziotomia este indicată atunci când:
· Bebelușul este în suferință, nu are suficient oxigen și trebuie să vină mai repede pe lume;
· Prezentația este pelviană și bebelușul iese cu fundul înainte, nu cu capul;
· Durează prea mult, iar mama este epuizată sau mama are o boală cronică (cardiacă, de exemplu) care impune ca nașterea să se desfășoare rapid pentru a evita complicațiile;
· Când capul fetal este mare și se observă „albirea” perineului, semn de iminență de ruptură perineală;
· Este nevoie de instrumentar (forceps sau vacuum) în timpul expulziei.
Cum se efectuează epiziotomia
Procedura nu este complicată. Un anestezic local este folosit pentru a amorți zona din jurul vaginului, astfel încât să nu simți durerea. Dacă ai deja o anestezie epidurală, în majoritatea cazurilor nu mai este nevoie de altă anestezie înainte de incizie. După naștere, incizia va fi cusută cel mai adesea cu fire care se resorb.
Cum te recuperezi după epiziotomie
Zona va fi dureroasă sau sensibilă aproximativ o lună. După fiecare scaun sau micțiune, în primele zile toaleta se va efectua doar la exterior (nu intravaginal), dinspre vulvă înspre anus, cu soluții dezinfectante (precum betadina) sau apă caldă și săpun și infuzii de plante medicinale (pelinul, gălbenelele sunt recomandate). Tamponul igienic (cu suprafață de bumbac) se va schimba la 2-3 ore și nu se vor face băi calde de șezut. În timpul alăptării, în poziție sezândă, presiunea pe zona perineală se evită prin folosirea unui colac medicinal. Alăptarea se poate face și în poziție culcat pentru a evita presiunea pe zona perineală.
Dacă durerea este mare, la recomandarea medicului se pot administra analgezice care sunt sigure și în alăptare. Aspirina este contraindicată.
Dr. Octavia Puiu
Medic Primar Obstetrică-Ginecologie
Aplicarea de gheață înfășurată într-un prosop poate calma senzația de durere. Atenție, însă – nu aplica gheața direct pe zona afectată, vei obține rezultatul invers celui scontat!
Când îți poți relua viața sexuală după epiziotomie
Viața sexuală se poate relua după 6 săptămâni de la epiziotomie (și naștere). Contactul sexual nu trebuie să fie dureros, iar folosirea unui lubrifiant pe bază de apă este recomandată. Dată fiind uscăciunea vaginală cauzată de nivelurile scăzute de estrogen și progesteron de după naștere, este utilă administrarea ovulelor sau gelurilor cu acid hialuronic. Medicul poate recomanda și ovule trofice cu estriol.
În perioada de lăuzie se recomandă și exercițiile de refacere abdominală și perineală: contracțiile musculaturii perineale, învățate la cursul de pregătire a perineului pentru naștere, exercițiile Kegel, electrostimulare (eficientă în tratarea incontinenței urinare).
Dacă zona perineală este inflamată, dureroasă și după 1 lună de la epiziotomie sau degajă un miros puternic, neplăcut, vorbește cu medicul – acestea sunt semne de infecție.
