Te ține de mânuță, merge sau îți zâmbește. Niciunul dintre aceste gesturi nu este voluntar pentru un nou-născut. Deși pe părinți îi emoționează, aceste gesturi țin de reflexele bebelușului. Abilități care sunt exersate încă din viața intrauterină, reflexele bebelușului se pierd, în parte, pe parcursul primelor luni de viață, pentru a fi apoi reînvățate, conștient, în diferite etape ale dezvoltării cognitive.
Reflexele bebelușului sunt mișcări sau acțiuni involuntare care apar fie ca parte a activității normale a nou-născutului, fie ca răspunsuri la acțiuni externe. Reflexele bebelușului furnizează neonatologului și mai apoi pediatrului informații despre cum funcționează creierul și sistemul nervos al nou-născutului.
Reflexele primare sunt răspunsuri complexe care se produc totdeauna în acelaşi fel şi apar tranzitoriu la bebeluși, ele dispărând pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. În primele săptămâni de viaţă, bebeluşii sunt supuşi periodic unor evaluări în urma cărora medicul constată dacă aceste automatisme funcţioneză normal. Răspunsul slab sau absenţa unui reflex poate fi urmare a unei nașteri premature, a unei suferințe fetale sau poate indica anumite afecțiuni. Pe de altă parte, persistența unui reflex pe o perioadă îndelungată poate indica anumite probleme ale sistemului nervos.
Vizitele regulate la medicul pediatru, chiar și în absența unei boli, sunt importante, pentru a putea depista din timp eventuale nereguli și a le putea trata corespunzător. Uite cum se manifestă reflexele bebelușului:
Reflexul de supt
Apare încă din săptămâna 32 de sarcină (LINK ACTIV) și se dezvoltă până la naștere. Tocmai de aceea, bebelușii născuți prematur nu au un bun reflex de supt. Examene ecografice din ultimul trimestru de sarcină arată că nou-născuții își sug reflex degetul (sau pumnii).
Reflexul Moro
Descris prima oară de medicul pediatru austriac Ernst Moro, în 1918, acest reflex este o reație automată din partea nou-născutului, care se declanşează în urma unei mişcări rapide sau a unui zgomot brusc. Bebelușul își dă capul pe spate, își întinde picioarele și brațele, țipă și apoi își strînge brațele și picioarele pe lângă corp. Chiar și propriul lui plâns îi poate declanșa unui nou-născut reflexul Moro. Acesta dispare, de obicei, în primele 12 săptămâni de viață sau cel mai târziu până când bebelușul împlinește 6 luni.
Reflexul de apucare
Dacă mângâi palma bebelușului acesta va încleșta automat mânuța încercând să te apuce. Reflexul persistă până la 5-6 luni. Un reflex similar are loc și la picioare, iar acela durează ceva mai mult: cam primele 9-12 luni din viața bebelușului.
Reflexul de mers
Un nou-născut susținut de sub axile va schița câteva mișcări ca de mers, încercând să pășească dacă tălpile vor atinge o suprafață. Nu te entuziasma: nu ai un bebeluș precoce! Aceste mișcări reflexe nu au de-a face cu mersul propriu-zis și dispar, cel mai adesea, după primele 2 luni de viață, cu mult înainte ca bebelușul tău să facă primii pași.
Reflexul de „spadasin”
Reflexul cunoscut în literatura de specialitate ca reflexul Magnus și Klein se observă când nou-născutul este pe spate. Dacă i se întoarce capul într-o parte, brațul și piciorul de pe partea spre care privește se întind, iar celălalt braț și piciorul corespunzător sunt îndoite. Acest reflex îl ajută pe nou-născut să nu se rostogolească și, în același timp, să-și poată examina mânuța.
Alte reflexe
Reflexele auditive cuprind reflexul de clipire (copilul clipeşte când se produce un zgomot) şi reflexul de orientare (întoarcerea capului în direcţia zgomotului). Lipsa lor ridică suspiciunea de surditate.
Reflexele optice se declanşează în momentul în care iluminarea bruscă a ochilor unui nou-născut produce aruncarea înapoi a capului, cu arcuirea corpului
Reflexul înotului este activat atunci când, scufundat în apă, copilul este capabil să plutească, mişcându-şi automat mâinile şi picioarele. Acest reflex poate fi testat doar sub supravegherea unui specialist.
