Două mari provocări sunt de depășit în alimentația unui bebeluș prematur: funcțiile digestive nu sunt complet dezvoltate, dar, în același timp, necesarul lui nutrițional este mai crescut. Alimentația unui bebeluș prematur se face ținând cont de starea lui de sănătate și de necesitățile lui, sub continua supraveghere a medicilor.
Până la 20 de săptămâni de sarcină, tractul gastrointestinal este complet dezvoltat. Dar multe dintre funcțiile digestive se dezvoltă abia după 34 de săptămâni de sarcină.
Chiar și la nou-născuții care vin pe lume la termen, sistemul digestiv continuă să se dezvolte postnatal: funcția pancreatică, de exemplu, se maturizează în copilăria târzie. Alimentul preferat pentru administrarea enterală la un bebeluș prematur este laptele matern, care furnizează combinația potrivită de energie, proteine, lipide, carbohidraţi, microelemente şi apă pentru creşterea unui nou-născut prematur. Laptele de mamă conţine o serie de factori antimicrobieni precum imunglobulină A, leucocite, lactoferină, lizozim, hormoni şi factori de creştere, are o cantitate mai mare de proteine și calorii, dar o concentraţie mai mică de lactoză în comparaţie cu laptele mamelor ce au născut la termen, diferenţe care persistă pentru 2-4 săptămâni.
Gianina Romanescu
Educator Perinatal SAMAS
În același timp, necesarul proteic pentru un bebeluș prematur este mai mare decât în cazul unuia născut la termen – 3,5 g /Kgc/zi față de 2-2,5 g/Kgc/zi.
Natura se asigură însă că un bebeluș prematur primește sprijinul de care are nevoie pentru a recupera întârzierile, așa că laptele mamei unui prematur este mai bogat în proteine şi are un conținut mai mare de cisteină și taurină, cu rol esenţial în dezvoltarea neurologică şi a retinei. Necesarul de lipide variază între 30-54% din necesarul caloric, iar vitaminele sunt absolut necesare:
· Vitamina C, implicată în absorbţia intestinală a fierului;
· Vitamina K, care previne boala hemoragică a nou-născutului;
· Vitaminele A şi E, care ajută la prevenirea bronhodisplaziei pulmonare şi a retinopatiei prematurului;
· Vitamina D, care-l ferește de rahitism.
Necesarul de minerale pentru nou-născuții prematuri este estimat în corelaţie cu consumul intrauterin fetal și, de obicei, laptele matern se suplimentează cu aceste elemente.
Alimentația unui bebeluș prematur se face, de multe ori, la început cu ajutorul sondei (nazogastrică sau orogastrică), pentru că bebelușii prematuri nu au încă dezvoltat reflexul de deglutiție (de înghițire), iar reflexul de supt poate să fie slab.
Chiar și așa, dacă medicul consideră că laptele matern singur nu acoperă nevoile nutritive ale unui bebeluș prematur, va recomanda suplimentarea laptelui matern cu fortifianţi care îmbunătăţesc creşterea, statusul proteic şi mineralizarea osoasă.
În absenţa laptelui matern, cel mai bun substitut îl constituie formulele de lapte special concepute pentru prematuri, pentru că aceștia prezintă diferite grade de intoleranțe alimentare (ei nu au enzimele digestive necesare, iar microbiota lor este insuficient dezvoltată). Aceste formule speciale pentru prematuri asigură o cantitate crescută de proteine (2,2 – 2,4 g%), o cantitate redusă de lactoză şi o compozitie mai mare de vitamine, oligoelemente și minerale.
O problemă în alimentația bebelușilor, chiar după ce au ajuns în siguranță acasă, o reprezintă refluxul gastroesofagian. Așa-numita boală de reflux poate afecta toți bebelușii, nu numai pe cei prematuri, și este cauzată de imaturitatea sfincterului Cardia, care nu permite „sigilarea” stomacului, iar în această situație laptele se întoarce în esofag.
O altă problemă legată de alimentația bebelușului prematur se manifestă în timpul alăptării. Mulți dintre prematuri sunt încă prea fragili și nu au putere să sugă. Anumite poziții speciale de alăptare pot rezolva în parte problema.
Poziții de alăptare pentru bebelușii prematuri
Poziţia laterală (minge de fotbal)
Bebelușul stă culcat pe sub braţul mamei, pe şoldul acesteia (ca o poşetă) fiind alăptat din sânul de pe aceeaşi parte. Mâna mamei susţine braţul bebeluşului, degetele de la aceeaşi mână susţin căpşorul şi gâtul copilului. Picioruşele sugarului sunt de-a lungul şoldului mamei. Este adecvată folosirea pernei pentru susţinerea copilului.
Poziţia dansatorului
Bebelușul este culcat pe antebraţul mamei (susţinut de pernă), mâna sprijină sânul pe aceeaşi parte. Copilul suge din sânul opus mâinii care îl ţine.
Vezi aici mai multe poziții de alăptat, pe care le poți încerca atunci când bebelușul tău mai prinde putere.
Alimentația unui bebeluș prematur va fi personalizată și adaptată sub îndrumarea pediatrului, în funcție de evoluția bebelușului, iar introducerea hranei solide se va face uneori după lunile 8-10, ținându-se cont de vârsta adaptată și de recomandarea medicului.
